cominuție dex - definiţie, sinonime, conjugare

cominuție

COMINÚŢIE, cominuţii, s.f. (Rar) Reducere, împărţire în bucăţi mici. – Cf. lat. c o m m i n u e r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMINÚŢIE s.f. (Rar) Reducere, împărţire în mici bucăţi. [Gen. -iei, var. cominuţiune s.f. / < fr. comminution].
(Dicţionar de neologisme)

COMINÚŢIE s. f. reducere, împărţire în mici bucăţi. ♢ rupere a unui os în mici fragmente. (< fr. comminution)
(Marele dicţionar de neologisme)

cominúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. cominúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. cominúţiei; pl. cominúţii, art. cominúţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co com comi comin cominu

Cuvinte se termină cu literele: ie tie utie nutie inutie