comisură

COMISÚRĂ, comisuri, s.f. 1. Punct de unire a două părţi anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMISÚR//Ă ~i f. Loc unde se unesc două părţi ale unei formaţii anatomice. ~a buzelor. ~a pleoapelor. /<fr. commissure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părţi ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura].
(Dicţionar de neologisme)

COMISÚRĂ s. f. 1. punct de unire a două formaţii anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legătură între pietre. (< fr. commissure, lat. commissura)
(Marele dicţionar de neologisme)

comisúră s. f., g.-d. art. comisúrii; pl. comisúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COMISÚRĂ s. (ANAT.) colţul gurii.
(Dicţionar de sinonime)