competent dex - definiţie, sinonime, conjugare

competent

[Sinonime]
COMPETÉNT, -Ă, competenţi, -te, adj. 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuţia, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptăţit. [Var.: (înv.) competínte adj.] – Din fr. compétent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMPETÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care dispune de informaţie vastă; cu cunoştinţe profunde. 2) Care poate să se ocupe de o anumită problemă; în drept să studieze o afacere. Autoritate ~tă. Judecată ~tă. /<fr. compétent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMPETÉNT, -Ă adj. 1. Care este bine informat, cu o părere bazată pe cunoaşterea lucrurilor; priceput. 2. Care are căderea, autoritatea legală de a face ceva. [Var. competinte adj.invar. / < fr. compétent, cf. lat. competens].
(Dicţionar de neologisme)

COMPETÉNT, -Ă adj. 1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput. 2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva. (< fr. compétent, lat. competens)
(Marele dicţionar de neologisme)

competént adj. m., pl. competénţi; f. sg. competéntă, pl. competénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COMPETÉNT adj. 1. bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. v. avizat. 3. v. chemat. 4. v. autorizat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Competent ≠ incompetent, necompetent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co com comp compe compet

Cuvinte se termină cu literele: nt ent tent etent petent