complicat

COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăţi. – Din fr. compliquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMPLICÁT, -Ă, complicaţi, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înţeles; încurcat, încâlcit. – V. complica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COMPLICÁ complíc tranz. A face să se complice. /<fr. compliquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE COMPLICÁ se complícă intranz. (despre stări de lucruri, situaţii) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăţi; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-şi) provoca complicaţii, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăţi. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].
(Dicţionar de neologisme)

COMPLICÁT, -Ă adj. Încurcat, greu de înţeles. [Cf. fr. compliqué].
(Dicţionar de neologisme)

COMPLICÁ vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăţi. (< fr. compliquer, lat. complicare)
(Marele dicţionar de neologisme)

COMPLICÁT, -Ă adj. 1. încurcat, greu de înţeles. 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (< fr. compliqué)
(Marele dicţionar de neologisme)

complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, 3 sg. şi pl. complícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COMPLICÁ vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)
(Dicţionar de sinonime)

COMPLICÁT adj. 1. încâlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.) 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) complica ≠ a (se) simplifica
(Dicţionar de antonime)

Complicat ≠ simplu
(Dicţionar de antonime)