compoziție dex - definiţie, sinonime, conjugare

compoziție

[Sinonime]
COMPOZÍŢIE, compoziţii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea cunoştinţelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică. 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele. ♦ Gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acţiune. 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exerciţiu şcolar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se căptuşeşte suprafaţa unei piese metalice care freacă altă suprafaţă metalică, cu scopul de a micşora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMPOZÍŢI//E ~i f. 1) Totalitate a elementelor componente ale unui întreg; constituţie; structură; factură; componenţă. 2) Operă artistică (mai ales muzicală). 3) Arta de a crea motive muzicale; studiul regulilor după care se compune muzica. Clasă de ~. 4) Mod de aranjare a elementelor unei imagini. 5) rar Lucrare pe o temă literară sau liberă scrisă de un elev cu scopul verificării cunoştinţelor lui; compunere. 6) Aliaj de cositor cu destinaţie specială. [Art. compoziţia; G.-D. compoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. composition, lat. compositio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMPOZÍŢIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic şi raţional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compoziţiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio].
(Dicţionar de neologisme)

COMPOZÍŢIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură. ♢ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ♢ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♢ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♢ (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini. ♢ gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio)
(Marele dicţionar de neologisme)

compozíţie s. f. → poziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COMPOZÍŢIE s. 1. v. cântec. 2. (MUZ.) partitură, (rar) partiţiune. (I-a înmânat ~ pentru a o executa.) 3. bucată, piesă. (O anumită ~ muzi-cală, literară etc.) 4. v. compunere. 5. v. structură. 6. v. componenţă. 7. v. cules.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co com comp compo compoz

Cuvinte se termină cu literele: ie tie itie zitie ozitie