compozite dex - definiţie, sinonime, conjugare

compozite

[Sinonime]
COMPOZÍT, -Ă, compoziţi, -te, adj., s.f., s.n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ♢ Ordinul compozit (şi substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute şi cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S.f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple şi numeroase, dispuse în inflorescenţe în formă de capitule şi adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (şi la sg.) plantă din această familie. ♢ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S.n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMPOZÍ//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care constă din elemente de natură diferită. /<fr. compo-sités, lat. compositus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMPOZÍT2 ~e n. Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizează prin îmbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composités, lat. compositus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMPOZÍT adj. Făcut, compus din elemente disparate. ♢ Ordin compozit (şi s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reuneşte voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus].
(Dicţionar de neologisme)

COMPOZÍTE s.f.pl. Compozee. [Sg. -tă. / < fr. composites].
(Dicţionar de neologisme)

COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. o ordin ~ (şi s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus)
(Marele dicţionar de neologisme)

COMPOZÍTE s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen)
(Marele dicţionar de neologisme)

compozít adj. m., pl. compozíţi; (bot.) f. sg. compozítă, pl. compozíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COMPOZÍT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co com comp compo compoz

Cuvinte se termină cu literele: te ite zite ozite pozite