comuta dex - definiţie, sinonime, conjugare

comuta

[Conjugare]
COMUTÁ, comút, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la reţea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai uşoară. – Din lat. commutare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COMUTÁ comút tranz. 1) jur. (pedepse grele) A înlocui printr-o pedeapsă mai uşoară. 2) (conexiuni ale unui circuit electric) A modifica succesiv. 3) (unităţi de limbă) A substitui succesiv. /<lat. commutare. fr. commuter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

comutá (-t, -át), vb. – 1. A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai uşoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutaţi(un)e, s.f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s.n. (întrerupător, şaltăr); comutativ, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

COMUTÁ vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară. 2. A schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p.i. comút. / < lat. commutare].
(Dicţionar de neologisme)

COMUTÁ vb. tr. 1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ♢ a racorda un circuit electric la reţea. 2. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară. 3. a schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)
(Marele dicţionar de neologisme)

comutá vb., ind. prez. 1 sg. comút, 3 sg. şi pl. comútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co com comu comut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta muta omuta