conţinut dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONŢINE, pers. 3 conţine, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parţial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărţi, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine... – Din fr. contenir, lat. continere (după ţine).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONŢINÚT, conţinuturi, s.n. 1. Ceea ce încape într-un spaţiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei şi afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar. – V. conţine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONŢÍNE conţín tranz. 1) (despre recipiente) A avea în interior. 2) (despre texte, cărţi etc.) A include în sine; a cuprinde; a comporta; a întruni; a însuma; a îngloba. /<fr. contenir, lat. continere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONŢINÚT ~uri n. 1) Substanţă care se găseşte în interiorul unui recipient sau în alt spaţiu limitat. ~ul sticlei. 2) filoz. Totalitate a elementelor care constituie esenţa lucrurilor; fond. 3) Latura conceptuală a unei lucrări artistice. ~ul cărţii. 4) lingv. Planul intern (semantic, conceptual, noţional) la unele unităţi lingvistice. /v. a conţine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONŢÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conţinut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărţi, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conţín, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ţine].
(Dicţionar de neologisme)

CONŢINÚT s.n. 1. Ceea ce încape într-un spaţiu limitat, într-un recipient. 2. Categorie filozofică care desemnează baza materială ce condiţionează existenţa şi schimbarea unui obiect, ansamblul interacţiunilor diferitelor componente şi proprietăţi reprezentând funcţii esenţiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni. 3. Noţiune desemnând lumea reprezentată, metamorfozată prin prisma scriitorului, semnificaţiile, mesajul unei opere de artă; fond, cuprins; semnificaţie. 4. tablă de materii; sumar. [< conţine, după fr. contenu].
(Dicţionar de neologisme)

CONŢÍNE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărţi, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONŢINÚT s. n. 1. ceea ce încape într-un spaţiu limitat, într-un recipient. 2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esenţiale care caracterizează şi condiţionează existenţa şi schimbarea unui obiect sau fenomen. 3. (log.) totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni; comprehensiune (2). 4. fondul de idei şi afectiv, semnificaţiile, mesajul unei opere de artă. 5. cuprinsul unei cărţi, reviste etc.; sumar. 6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei maşini de calculat. (după fr. contenu)
(Marele dicţionar de neologisme)

conţíne vb. → ţine
(Dicţionar ortografic al limbii române)

conţinút s. n., pl. conţinúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONŢÍNE vb. 1. a avea, a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ în ea mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustraţii.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)
(Dicţionar de sinonime)

CONŢINÚT s. 1. cuprins, (rar) plin. (~ul unui bidon.) 2. v. fond. 3. v. cuprins. 4. v. tablă de materii. 5. v. sens. 6. (LOG.) comprehensiune. (~ ul unui concept.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont conti contin

Cuvinte se termină cu literele: ut nut inut tinut ntinut