concă dex - definiţie, sinonime, conjugare

concă

CÓNCĂ s.f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăţi de cupolă. – Din fr. conque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓNCĂ s.f. 1. Mare cochilie concavă. ♦ (Anat.) Excavaţie profundă a pavilionului urechii. 2. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăţi de cupolă. [< lat., it. conca].
(Dicţionar de neologisme)

CÓNCĂ s. f. 1. mare cochilie concavă. 2. (anat.) excavaţie profundă a pavilionului urechii sau nasului. 3. boltă în sfert de sferă pentru acoperirea absidelor. (<fr. conque)
(Marele dicţionar de neologisme)

cóncă s. f., g.-d. art. cóncii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con conc

Cuvinte se termină cu literele: ca nca onca