concetățean
[Sinonime]
CONCETĂŢEÁN, -Ă, concetăţeni, -e, s.m. şi f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din acelaşi stat sau din acelaşi oraş cu ea. – Con1 + cetăţean (după fr. concitoyen).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONCETĂŢ//EÁN ~eánă (~éni,~éne) m. şi f. Fiecare dintre doi sau mai mulţi cetăţeni ai aceluiaşi stat în raport unul faţă de celălalt. /con- + cetăţean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONCETĂŢEÁN, -Ă s.m. şi f. Cetăţean al unui stat considerat în raport cu ceilalţi cetăţeni; compatriot. ♦ Cetăţean al unui oraş considerat în raport cu ceilalţi cetăţeni ai aceluiaşi oraş; concitadin. [< con- + cetăţean, după fr. concitoyen].
(Dicţionar de neologisme)
CONCETĂŢEÁN, -Ă s. m. f. cetăţean al unui stat, al unui oraş, considerat în raport cu ceilalţi cetăţeni. (după fr. concitoyen)
(Marele dicţionar de neologisme)
concetăţeán s. m., pl. concetăţéni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONCETĂŢEÁN s. v. compatriot.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONCETĂŢ//EÁN ~eánă (~éni,~éne) m. şi f. Fiecare dintre doi sau mai mulţi cetăţeni ai aceluiaşi stat în raport unul faţă de celălalt. /con- + cetăţean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONCETĂŢEÁN, -Ă s. m. f. cetăţean al unui stat, al unui oraş, considerat în raport cu ceilalţi cetăţeni. (după fr. concitoyen)
(Marele dicţionar de neologisme)
concetăţeán s. m., pl. concetăţéni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONCETĂŢEÁN s. v. compatriot.
(Dicţionar de sinonime)