concilia

CONCILÍA, conciliez. vb. I. Tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergenţele, contradicţiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (Jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor. [Pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONCILI//Á ~éz tranz. 1) (opinii, interese etc.) A face să devină compatibil, înlăturând contradicţiile; a pune în armonie, făcând abstracţie de divergenţele existente. 2) jur. (persoane) A împăca, aplanând un litigiu. [Sil. -ci-li-a] /<fr. concilier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONCILIÁ vb. I. tr. A soluţiona un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat., it. conciliare, cf. fr. concilier].
(Dicţionar de neologisme)

CONCILIÁ vb. tr. 1. a soluţiona un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor. (<fr. concilier, lat. conciliare)
(Marele dicţionar de neologisme)

conciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. conciliéz, 3 sg. şi pl. conciliáză, 1 pl. conciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. conciliéze; ger. conciliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CONCILIÁ vb. v. împăca.
(Dicţionar de sinonime)