concludență dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONCLUDÉNT, -Ă, concludenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONCLUDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) Care convinge; care aduce o confirmaţie; bazat pe probe convingătoare; confirmativ. Experienţă ~tă. Rezultat ~. 2) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; conclusiv. Decizie ~tă. /<lat. concludens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONCLUDÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].
(Dicţionar de neologisme)

CONCLUDÉNT, -Ă adj. (şi adv.) care convinge; convingător. ♢ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONCLUDÉNŢĂ s. f. însuşire a unui argument, a unei probe de a fi concludentă; caracter concludent. (< it. concludenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

concludént adj. m., pl. concludénţi; f. sg. concludéntă, pl. concludénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

concludénţă s. f., g.-d. art. concludénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONCLUDÉNT adj. v. convingător.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Concludent ≠ neconcludent, neconvingător
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conc concl conclu

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta udenta