concrescentă

CONCRESCÉNT, -Ă, concrescenţi, -te, adj. 1. (Bot.) Concrescut. Petale concrescente. 2. (Med.; despre organe) Afectat de concrescenţă; cu concrescenţă. – Din fr. concrescent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONCRESCÉNŢĂ, concrescenţe, s.f. Creştere împreună, unire patologică a două ţesuturi, a două formaţii anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONCRESCÉNŢ//Ă ~e f. Unire patologică prin creştere a două ţesuturi sau organe. /<fr. concrescence, lat. concrescentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONCRESCÉNT, -Ă adj. (Despre organe) Care este afectat de concrescenţă. [< fr. concrescent].
(Dicţionar de neologisme)

CONCRESCÉNŢĂ s.f. Creştere împreună, patologică, a două ţesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].
(Dicţionar de neologisme)

CONCRESCÉNT, -Ă adj. (despre organe) care prezintă concrescenţă. (< fr. concrescent)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONCRESCÉNŢĂ s. f. creştere împreună, patologică, a două ţesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

concrescént adj. m., pl. concrescénţi; f. sg. concrescéntă, pl. concrescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

concrescénţă s. f., g.-d. art. concrescénţei; pl. concrescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CONCRESCÉNT adj. v. concrescut.
(Dicţionar de sinonime)