concrescenţă
CONCRESCÉNŢĂ, concrescenţe, s.f. Creştere împreună, unire patologică a două ţesuturi, a două formaţii anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONCRESCÉNŢ//Ă ~e f. Unire patologică prin creştere a două ţesuturi sau organe. /<fr. concrescence, lat. concrescentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONCRESCÉNŢĂ s.f. Creştere împreună, patologică, a două ţesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].
(Dicţionar de neologisme)
CONCRESCÉNŢĂ s. f. creştere împreună, patologică, a două ţesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
concrescénţă s. f., g.-d. art. concrescénţei; pl. concrescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONCRESCÉNŢ//Ă ~e f. Unire patologică prin creştere a două ţesuturi sau organe. /<fr. concrescence, lat. concrescentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONCRESCÉNŢĂ s. f. creştere împreună, patologică, a două ţesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
concrescénţă s. f., g.-d. art. concrescénţei; pl. concrescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)