concret
[Sinonime]
CONCRÉT, -Ă, concreţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simţurile; real; care exprimă obiecte perceptibile prin simţuri. ♢ Muzică concretă = muzică realizată pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatură electronică. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică, opusă abstractului, care desemnează latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfăşurării lor în timp şi în spaţiu. ♦ Precis, bine determinat. – Din fr. concret.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONCRÉ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu simţurile; real; material; perceptibil; sesizabil. 2) Care exprimă realitatea cu claritate; lipsit de confuzii. Spirit ~. Idee ~tă. Imagine ~tă. /<fr. concret, lat. concretus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONCRÉT adj. 1. (Op. a b s t r a c t) Care se poate percepe prin simţuri; palpabil. ♢ Muzică concretă = muzică care, folosind aparatura electronică, urmăreşte realizarea unor noi valenţe sonore, prin intermediul spectrului, vibraţiilor şi dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumeşte obiecte ce se percep cu simţurile. 2. Precis, (bine) determinat. // s.n. Categorie filozofică desemnând latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfăşurării lor în timp şi spaţiu. [< lat. concretus, cf. fr. concret, it. concreto, rus. konkretnâi].
(Dicţionar de neologisme)
CONCRÉT, -Ă I. adj. 1. care se poate percepe prin simţuri; palpabil. ♢ (despre substantive) care denumeşte obiecte perceptibile prin simţuri. o muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însuşiri, laturi ale obiectelor şi fenomenelor. (< fr. concret, lat. concretus)
(Marele dicţionar de neologisme)
concrét adj. m., pl. concréţi; f. sg. concrétă, pl. concréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
concrét s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONCRÉT adj. 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. v. real. 3. determinat, precis. (Oferă-mi câteva fapte ~ pentru a putea găsi soluţia.) 4. v. efectiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Concret ≠ abstract
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONCRÉ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu simţurile; real; material; perceptibil; sesizabil. 2) Care exprimă realitatea cu claritate; lipsit de confuzii. Spirit ~. Idee ~tă. Imagine ~tă. /<fr. concret, lat. concretus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONCRÉT, -Ă I. adj. 1. care se poate percepe prin simţuri; palpabil. ♢ (despre substantive) care denumeşte obiecte perceptibile prin simţuri. o muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însuşiri, laturi ale obiectelor şi fenomenelor. (< fr. concret, lat. concretus)
(Marele dicţionar de neologisme)
concrét adj. m., pl. concréţi; f. sg. concrétă, pl. concréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
concrét s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONCRÉT adj. 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. v. real. 3. determinat, precis. (Oferă-mi câteva fapte ~ pentru a putea găsi soluţia.) 4. v. efectiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Concret ≠ abstract
(Dicţionar de antonime)