concubină

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s.m. şi f. Persoană care trăieşte în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONCUBÍN ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care trăieşte în concubinaj. /<fr. concubine, lat. concubinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONCUBÍN, -Ă s.m. şi f. Cel care trăieşte în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăş de pat].
(Dicţionar de neologisme)

CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăieşte în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

concubín s. m., pl. concubíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

concubínă s. f., g.-d. art. concubínei; pl. concubíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CONCUBÍN s. v. amant.
(Dicţionar de sinonime)

CONCUBÍNĂ s. v. amantă.
(Dicţionar de sinonime)