concurență dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONCURÉNT, -Ă, concurenţi, -te, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Care face concurenţă altuia, care luptă pentru acapararea pieţei, pentru înlăturarea rivalilor. 2. Care tinde spre acelaşi rezultat. Cauze concurente.Drepte concurente = drepte care se întâlnesc în acelaşi punct. II. S.m. şi f. 1. Participant la un concurs sportiv. 2. (În orânduirea capitalistă) Negustor sau producător care luptă să depăşească în câştig pe rivali. – Din fr. concurrent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONCURÉNŢĂ, concurenţe, s.f. 1. Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari. 2. Întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate. ♢ Expr. A face concurenţă cuiva = a căutaîntreacă pe cineva, ţintind spre acelaşi scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ♢ Punct de concurenţă = punct de intersecţie a dreptelor concurente. – Din fr. concurence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONCURÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care concurează; aflat în concurenţă. Monopoluri ~te. 2) Care tinde spre acelaşi rezultat; orientat spre acelaşi scop. Forţe ~te. /<fr. concurrent, lat. concurrens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONCURÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană care concurează cu alta în vederea atingerii aceluiaşi scop; rival; adversar. 2) Negustor sau comerciant aflat în concurenţă. /<fr. concurrent, lat. concurrens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONCURÉNŢ//Ă ~e f. 1) Luptă între două sau mai multe persoane (state, organizaţii) care urmăresc acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat; concurs; întrecere; competiţie. 2) Raport între doi sau mai mulţi producători, comercianţi etc. care luptă pentru acapararea pieţei, a clientelei în vederea obţinerii unui profit maxim. [G.-D. concurenţei] /<fr. concurrence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONCURÉNT, -Ă adj. 1. Care face concurenţă altuia. 2. Care tinde către acelaşi rezultat, către acelaşi scop. ♦ (Mat.; despre linii, planuri) Care au un punct sau o dreaptă comună. // s.m. şi f. 1. Participant la un concurs sportiv. 2. Negustor sau producător care face concurenţă altora. [Cf. lat. concurrens, fr. concurrent].
(Dicţionar de neologisme)

CONCURÉNŢĂ s.f. 1. Rivalitate, luptă între industriaşi sau între comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc. 2. Întrecere, luptă pentru întâietate. ♢ A face concurenţă cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, urmărind acelaşi scop ca şi el. 3. (Mat.) Proprietate a trei sau mai multor curbe sau suprafeţe de a avea un punct comun. [Cf. fr. concurrence, it. concorenza].
(Dicţionar de neologisme)

CONCURÉNT, -Ă I. adj. 1. care face concurenţă altuia. 2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează. 3. care tinde către acelaşi rezultat. II. s. m. f. 1. participant la o competiţie sportivă. 2. negustor, producător care face concurenţă altora. (< fr. concurrent, lat. concurrens)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONCURÉNŢĂ s. f. 1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc. 2. întrecere, luptă pentru întâietate. 3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu. 4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. o punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente. (< fr. concurrence)
(Marele dicţionar de neologisme)

concurént adj. m., s. m., pl. concurénţi; f. sg. concuréntă, pl. concurénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

concurénţă s. f., g.-d. art. concurénţei; pl. concurénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONCURÉNT s. 1. v. candidat. 2. v. adversar. 3. emul, rival. (~ul cuiva în câmpul literaturii.)
(Dicţionar de sinonime)

CONCURÉNŢĂ s. 1. întrecere, luptă, rivalitate. (~ între mai multe concerne.) 2. emulaţie, întrecere. (Există în şcoală o adevărată ~?)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conc concu concur

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta renta urenta