concurge dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcţii. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONCÚRGE concúrg intranz. înv. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcţii; a converge. 2) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acţiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera. /<lat. concurrere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONCÚRGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].
(Dicţionar de neologisme)

CONCÚRGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere)
(Marele dicţionar de neologisme)

concúrge vb., ind. prez. 3 sg. concúrg
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONCÚRGE vb. v. candida, concura.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conc concu concur

Cuvinte se termină cu literele: ge rge urge curge ncurge