condamnabil
[Sinonime]
CONDAMNÁBIL, -Ă, condamnabili, -e, adj. Care merită să fie condamnat, dezaprobat; reprobabil. – Din fr. condamnable.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDAMNÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi condamnat; în stare de a fi condamnat; reprobabil. Făptă ~ă. /<fr. condamnable
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDAMNÁBIL, -Ă adj. Care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil. [Cf. fr. condamnable].
(Dicţionar de neologisme)
CONDAMNÁBIL, -Ă adj. care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil. (< fr. comdamnable)
(Marele dicţionar de neologisme)
condamnábil adj. → damnabil
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDAMNÁBIL adj. blamabil, criticabil, neîngă-duit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urât, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărâtor, ruşinător. (O faptă ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Condamnabil ≠ necondamnabil
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDAMNÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi condamnat; în stare de a fi condamnat; reprobabil. Făptă ~ă. /<fr. condamnable
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONDAMNÁBIL, -Ă adj. care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil. (< fr. comdamnable)
(Marele dicţionar de neologisme)
condamnábil adj. → damnabil
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDAMNÁBIL adj. blamabil, criticabil, neîngă-duit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urât, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărâtor, ruşinător. (O faptă ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Condamnabil ≠ necondamnabil
(Dicţionar de antonime)