condens
CONDÉNS, condensuri, s.n. 1. Rezultat al condensării vaporilor. 2. Fenomen de infiltrare a condensului (1) de apă în combinaţie cu unele specii de ciuperci în pereţii locuinţelor. – Din condensare (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÉNS s. n. 1. apă rezultată prin lichefierea vaporilor pe suprafeţe cu temperaturi mai scăzute decât a aerului cu care vin în contact. 2. infiltrare a condensului (1) împreună cu unele specii de ciuperci în pereţii locuinţelor; igrasie. (< condensare)
(Marele dicţionar de neologisme)
condéns s. n., pl. condénsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÉNS s. n. 1. apă rezultată prin lichefierea vaporilor pe suprafeţe cu temperaturi mai scăzute decât a aerului cu care vin în contact. 2. infiltrare a condensului (1) împreună cu unele specii de ciuperci în pereţii locuinţelor; igrasie. (< condensare)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)