condescendent

CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenţi, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoinţă faţă de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONDESCENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Adj. Care manifestă bunăvoinţă; plin de respect; respectuos. /<fr. condescendant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONDESCENDÉNT, -Ă adj. Care are o atitudine de bunăvoinţă faţă de un inferior. [< fr. condescendant].
(Dicţionar de neologisme)

CONDESCENDÉNT, -Ă adj. care manifestă condescendenţă. (< fr. condescendant)
(Marele dicţionar de neologisme)

condescendént adj. → descendent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CONDESCENDÉNT adj. v. respectuos.
(Dicţionar de sinonime)