condescindere dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONDESCÍNDE, condescínd, vb. III. Intranz. (Rar) A consimţi de complezenţă; a ceda, a cădea de acord în mod formal; a catadicsi. – Din fr. condescendre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONDESCÍNDE vb. III. intr. (Rar) A consimţi de complezenţă; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadixi. [P.i. condescínd. / cf. fr. condescendre, lat. condescendere].
(Dicţionar de neologisme)

CONDESCÍNDERE s.f. Acţiunea de a condescinde. [< condescinde].
(Dicţionar de neologisme)

CONDESCÍNDE vb. intr. a consimţi de complezenţă; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadicsi. (< fr. condescendre, lat. condescendere)
(Marele dicţionar de neologisme)

condescínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. condescínd; part. condescíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con cond conde condes

Cuvinte se termină cu literele: re ere dere ndere indere