condicuță dex - definiţie, sinonime, conjugare

condicuță

CONDICÚŢĂ, condicuţe, s.f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimaţie a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONDICÚŢ//Ă ~e f. înv. (diminutiv de la condică) Carte de muncă a personalului casnic angajat la persoane particulare. /condică + suf. ~uţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

condicuţă, condicuţe s.f. (înv.) document echivalent cu cartea de muncă în cazul prostituatelor aflate în evidenţa Camerei de Muncă, în care se consemnau vizitele medicale săptămânale. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

condicúţă s. f., g.-d. art. condicúţei; pl. condicúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con cond condi condic

Cuvinte se termină cu literele: ta uta cuta icuta dicuta