condiment
[Sinonime]
CONDIMÉNT, condimente, s.n. Nume dat unor substanţe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din fr. condiment, lat. condimentum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDIMÉNT ~e n. Ingredient care se adaugă în cantităţi mici în alimente pentru a da gust plăcut şi aromă; mirodenie. /<fr. condiment, lat. condimentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDIMÉNT s.n. Substanţă (picantă) care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă. [Pl. -te. / < lat. condimentum, cf. fr. condiment].
(Dicţionar de neologisme)
CONDIMÉNT s. n. ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie. (< fr. condiment, lat. condimentum)
(Marele dicţionar de neologisme)
condimént s. n., pl. condiménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
CONDIMENT, condimente, s.n. Substanţă de natură minerală (sare) sau vegetală (frunze, seminţe, rădăcini, fructe întregi sau măcinate) sau un preparat din acestea (oţet, ulei, esenţă, extract, pastă, sos etc.), sau obţinută prin sinteză (aromă, esenţă), care, adăugată unor produse alimentare sau preparate culinare, le conferă un gust sau o aromă specifice, contribuie la conservarea acestora, precum şi la stimularea apetitului şi a digestiei.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
Sinonime:
CONDIMÉNT s. aromat, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spiţerie. (Piperul este un ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDIMÉNT ~e n. Ingredient care se adaugă în cantităţi mici în alimente pentru a da gust plăcut şi aromă; mirodenie. /<fr. condiment, lat. condimentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONDIMÉNT s. n. ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie. (< fr. condiment, lat. condimentum)
(Marele dicţionar de neologisme)
condimént s. n., pl. condiménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
CONDIMENT, condimente, s.n. Substanţă de natură minerală (sare) sau vegetală (frunze, seminţe, rădăcini, fructe întregi sau măcinate) sau un preparat din acestea (oţet, ulei, esenţă, extract, pastă, sos etc.), sau obţinută prin sinteză (aromă, esenţă), care, adăugată unor produse alimentare sau preparate culinare, le conferă un gust sau o aromă specifice, contribuie la conservarea acestora, precum şi la stimularea apetitului şi a digestiei.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
Sinonime:
CONDIMÉNT s. aromat, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spiţerie. (Piperul este un ~.)
(Dicţionar de sinonime)