conductoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

conductoare

[Sinonime]
CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ♢ Conductor electric = piesă cu conductanţă mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S.m. şi f. Funcţionar la calea ferată care controlează biletele călătorilor şi supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; şofer. ♦ Supraveghetor şi diriguitor al unei echipe de lucrători; şef de echipă. 3. S.m. şi f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONDUCT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care poate conduce o formă de energie. ~ electric. ~ termic. /<fr. conducteur, lat. conductor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONDUCT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) (în sistemul de transport în comun) Persoană care are sarcina de a vinde sau de a controla biletele călătorilor şi de a menţine ordinea în vagoane. 2) înv. Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul; călăuză; ghid. /<fr. conducteur, lat. conductor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur].
(Dicţionar de neologisme)

CONDUCTÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Funcţionar feroviar care însoţeşte vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Şef de echipă. [Cf. fr. conducteur].
(Dicţionar de neologisme)

CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].
(Dicţionar de neologisme)

CONDUCTÓR, -OÁRE I. adj. (despre ţesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). o ~ electric = piesă cu rezistenţă electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcţionar feroviar care controlează biletele călătorilor şi supraveghează ordinea în vagoane. ♢ vatman; şofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)
(Marele dicţionar de neologisme)

conductór adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; f. sg. şi pl. conductoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

conductór (aparat) s. n., pl. conductoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONDUCTÓR s. v. vatman.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cond condu conduc

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare ctoare