conducție
[Sinonime]
CONDÚCŢIE, conducţii, s.f. Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric şi a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. – Din fr. conduction.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÚCŢIE s.f. Fenomenul trecerii căldurii sau a curentului electric prin corpuri; conductibilitate. [Gen. -iei. / cf. fr. conduction].
(Dicţionar de neologisme)
CONDÚCŢIE s. f. 1. fenomenul trecerii căldurii sau electricităţii prin corpuri conducătoare. 2. acţiunea de transmitere a influxului nervos. (< fr. conduction)
(Marele dicţionar de neologisme)
condúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. condúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. condúcţiei; pl. condúcţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDUCŢIE TÉRMICĂ s. v. termoconducţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÚCŢIE s.f. Fenomenul trecerii căldurii sau a curentului electric prin corpuri; conductibilitate. [Gen. -iei. / cf. fr. conduction].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
condúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. condúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. condúcţiei; pl. condúcţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDUCŢIE TÉRMICĂ s. v. termoconducţie.
(Dicţionar de sinonime)