confere

CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decoraţie etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreţine cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONFERÍ confér 1. tranz. (premii, decoraţii, distincţii, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obţinute într-un domeniu de activitate; a decerna. 2. intranz. A discuta asupra unei probleme importante. /<fr. conférer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer. – Der. conferinţă, s.f. cu var. înv. conferenţă modificată prin asimilare cu suf. -inţă (cerinţă, cuvinţă); conferenţia, vb.; conferenţiar, s.m. (orator; grad de profesor universitar).
(Dicţionarul etimologic român)

CONFERÍ vb. IV. 1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincţie). 2. intr. (Rar) A discuta, a se întreţine cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i. confér. / < fr. conférer].
(Dicţionar de neologisme)

CONFERÍ vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreţine cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr. conférer, lat. conferre)
(Marele dicţionar de neologisme)

conferí vb., ind. prez. 1 sg. confér, 3 sg. şi pl. conféră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CONFERÍ vb. 1. v. discuta. 2. a acorda, a atribui, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un titlu.)
(Dicţionar de sinonime)