confesiv
CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. (Li vr.) De confesiune. – Din confesa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFESÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de confesiune. [< confes(iune) + -iv].
(Dicţionar de neologisme)
CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv)
(Marele dicţionar de neologisme)
confesív adj. m., pl. confesívi; f. sg. confesívă, pl. confesíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFESÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de confesiune. [< confes(iune) + -iv].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
confesív adj. m., pl. confesívi; f. sg. confesívă, pl. confesíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)