confiență dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONFIÉNT, -Ă, confienţi, -te, adj. (Franţuzism) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. confiant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONFIÉNŢĂ, confienţe, s.f. (Franţuzism) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-. – Var.: confiánţă s.f.] – Din fr. confiance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONFIÉNT, -Ă adj. (Franţuzism) Încrezător. [Pron. -fi-ent. / < fr. confiant].
(Dicţionar de neologisme)

CONFIÉNŢĂ s.f. (Franţuzism) Încredere în cineva. [Pron. -fi-en-. / var. confianţă s.f. / < fr. confiance].
(Dicţionar de neologisme)

CONFIÉNT, -Ă adj. încrezător. (< fr. confiant)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONFIÉNŢĂ s. f. încredere în cineva. (< fr. confiance)
(Marele dicţionar de neologisme)

confiént adj. m. (sil. -fi-ent), pl. confiénţi; f. sg. confiéntă, pl. confiénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

confiénţă s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. confiénţei; pl. confiénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONFIÉNT adj. v. încrezător.
(Dicţionar de sinonime)

CONFIÉNŢĂ s. v. încredere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conf confi confie

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta ienta fienta