confirma dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONFIRMÁ, confirm, vb. I. Tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (Jur.) A renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaşte astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentinţa unei instanţe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situaţie. 4. (În biserica catolică) A oficia ritualul confirmaţiei. – Din fr. confirmer, lat. confirmare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONFIRMÁ confírm tranz. 1) (fapte, afirmaţii, ipoteze etc.) A susţine ca fiind autentic; a adeveri; a corobora. 2) (decizii, sentinţe ale unei instanţe inferioare) A susţine ca fiind just. 3) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o situaţie); a întări; a definitiva. 4) (în biserica catolică) A unge cu mir; a supune confirmaţiei. /<fr. confirmer, lat. confirmare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONFIRMÁ vb. I. tr. 1. A întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii etc. 2. A întări, a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie. 3. (În biserica catolică; despre episcopi) A unge cu mir. [P.i. confírm, -mez, 3,6 -mă. / < lat. conformare, cf. fr. confirmer].
(Dicţionar de neologisme)

CONFIRMÁ vb. tr. 1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri. 2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil. ♢ a întări prin aprobare (un mandat de arestare). 3. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie. 4. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei. (< fr. confirmer, lat. confirmare)
(Marele dicţionar de neologisme)

confirmá vb., ind. prez. 1 sg. confírm, 3 sg. şi pl. confírmă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONFIRMÁ vb. 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. v. adeveri. 3. (JUR.) a consacra, a consfinţi, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 4. (JUR.) a întări, a recunoaşte, a valida. (L-a ~ în funcţie.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A confirma ≠ a denega, a infirma, a nega
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con conf confi confir

Cuvinte se termină cu literele: ma rma irma firma nfirma