confruntarea
[Sinonime]
CONFRUNTÁRE, confruntări, s.f. Acţiunea de a confrunta şi rezultatul ei; comparare. – V. confrunta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFRUNTÁRE s.f. Acţiunea de a confrunta şi rezultatul ei; comparare; confruntaţie. ♦ (Spec.; jur.) Punere faţă în faţă a mai multor persoane pentru a verifica concordanţa spuselor lor. [< confrunta].
(Dicţionar de neologisme)
confruntáre s. f., g.-d. art. confruntării; pl. confruntări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONFRUNTÁRE s. v. comparaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONFRUNTÁRE s.f. Acţiunea de a confrunta şi rezultatul ei; comparare; confruntaţie. ♦ (Spec.; jur.) Punere faţă în faţă a mai multor persoane pentru a verifica concordanţa spuselor lor. [< confrunta].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONFRUNTÁRE s. v. comparaţie.
(Dicţionar de sinonime)