conotație dex - definiţie, sinonime, conjugare

conotație

CONOTÁŢIE, conotaţii, s.f. (Lingv.) Sens suplimentar (faţă de denotaţie) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experienţa personală, din context. ♦ Semnificaţie. – Din fr. connotation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONOTÁŢI//E ~i f. Totalitate a sensurilor colaterale ale unui cuvânt în raport cu sensul lui principal. [Art. conotaţia; G.-D. conota-ţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. connotation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONOTÁŢIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparţin unei situaţii concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obişnuit şi care depinde uneori de context, de condiţii locale şi sociale. [Gen. -iei, var. conotaţiune s.f. / < fr. connotation].
(Dicţionar de neologisme)

CONOTÁŢIE s. f. 1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparţin unei situaţii concrete. 2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă. ♢ semnificaţie. (< fr. connotation)
(Marele dicţionar de neologisme)

conotaţie s. f., pl. conotáţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con cono conot conota

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie tatie otatie