consacra

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziţie, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. şi refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinţi. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONSACRÁ consácru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicaţie; a închina; a dedica. 2) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaşte ca fiind valabil; a valida; a consfinţi. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinţi; a încetăţeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CONSACRÁ mă consácru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obişnuit; a se statornici; a se încetăţeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziţie în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinţi, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare].
(Dicţionar de neologisme)

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ♢ (despre preoţi) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinţi; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare)
(Marele dicţionar de neologisme)

consacrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. consácru, 2 sg. consácri, 3 sg. şi pl. consácră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CONSACRÁ vb. 1. v. consfinţi. 2. v. confirma. 3. v. târnosi. 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a ~ întreaga viaţă binelui obştesc.) 5. v. dedica.
(Dicţionar de sinonime)