consecvență dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONSECVÉNT, -Ă, consecvenţi, -te, adj., adv.. s.n. 1. Adj., adv. (Care acţionează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcţia înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. (Log.) S.n. Propoziţie care decurge dintr-o altă propoziţie. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONSECVÉNŢĂ, consecvenţe, s.f. Faptul de a fi consecvent. ♢ Loc. adv. Cu consecvenţă = în mod consecvent. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONSECVÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care acţionează în conformitate cu principiile proprii; credincios convingerilor sale. 2) (despre fenomene) Care se produce în mod logic; produs ca urmare firească. /<fr. conséquent, lat. consequense, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONSECVÉNŢ//Ă ~e f. Caracter consecvent. [G.-D. consecvenţei] /<fr. con-séquence, lat. consequentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONSECVÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care acţionează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuşi. // s.n. 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăţi ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează].
(Dicţionar de neologisme)

CONSECVÉNŢĂ s.f. 1. (În logica scolastică) Implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. 2. Caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv. ♦ Fel de a acţiona logic şi pe aceeaşi linie de conduită; linie de conduită fermă, neschimbătoare. ♢ Cu consecvenţă = în mod consecvent. [Var. consecuenţă s.f. / cf. lat. consequentia, it. consequenza, fr. conséquence].
(Dicţionar de neologisme)

CONSECVÉNT, -Ă I. adj., adv. 1. (despre oameni) care acţionează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientată pe direcţia înclinării straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecăţi ipotetice; consecinţă (2). 3. a doua secţiune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent, lat. consequens)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONSECVÉNŢĂ s. f. faptul de a fi consecvent. ♢ (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. ♢ caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv. (< fr. conséquence, lat. consequentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

consecvént adj. m., pl. consecvénţi; f. sg. consecvéntă, pl. consecvénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

consecvént s. n., pl. consecvénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

consecvénţă s. f. → secvenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONSECVÉNT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecinţă.
(Dicţionar de sinonime)

CONSECVÉNŢĂ s. constanţă, stabilitate, statornicie. (~ în sentimente.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Consecvent ≠ inconsecvent, neconsecvent
(Dicţionar de antonime)

Consecvenţăinconsecvenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cons conse consec

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta venta cventa