consort dex - definiţie, sinonime, conjugare

consort

CONSÓRT, consorţi, s.m. (În sintagma) Prinţ-consort = soţul unei regine încoronate ca suverană. – Din fr. consort, lat. consors, -tis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONSÓR//T ~ţi m. fam. rar Bărbat căsătorit în raport cu soţia lui; soţ. ♢ Prinţ-~ soţul reginei. /<fr. consort, lat. consors, ~tis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

consórt (consórţi), s.m. – Soţ. Fr. consort, it. consorte. – Der. consoartă, s.f. (soţie); consorţiu, s.n., din lat. consortium (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

CONSÓRT s.m. (Rar) Prinţ consort = soţul unei regine suverane. [< fr. consort, cf. germ. Konsorte, lat. consors].
(Dicţionar de neologisme)

CONSÓRT s. m. prinţ ~ = soţul unei regine suverane (în Marea Britanie şi Olanda). (< fr. consort, lat. consors)
(Marele dicţionar de neologisme)

consórt s. m., pl. consórţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con cons conso consor

Cuvinte se termină cu literele: rt ort sort nsort onsort