conspectare

CONSPECTÁ, conspectéz, vb. I. Tranz. A întocmi conspecte (1). – Din conspect. Cf. rus. k o n s p e k t i r o v a t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONSPECTÁRE, conspectări, s.f. Acţiunea de a conspecta şi rezultatul ei. – V. conspecta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONSPECT//Á ~éz tranz. (expuneri, lucrări) A reda printr-un conspect. /Din conspect
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONSPECTÁ vb. I. tr. A întocmi un conspect; a rezuma. [<conspect].
(Dicţionar de neologisme)

CONSPECTÁRE s.f. Acţiunea de a conspecta. [< conspecta].
(Dicţionar de neologisme)

CONSPECTÁ vb. tr. a întocmi un conspect; a rezuma. (< conspect)
(Marele dicţionar de neologisme)

conspecta, conspectez v.t. a bea. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

conspectá vb., ind. prez. 1 sg. conspectéz, 3 sg. şi pl. conspecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

conspectáre s. f., g.-d. art. conspectării; pl. conspectări
(Dicţionar ortografic al limbii române)