constă dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONSTÁ, pers. 3 cónstă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONSTÁ pers. 3 constă intranz. 1) A fi format; a consista; a se compune; a se alcătui. 2) A se manifesta ca esenţă; a consista; a rezida. /<lat. constare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONSTÁ vb. I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conj. -tea. / < lat. constare].
(Dicţionar de neologisme)

CONSTÁ vb. intr. a se compune din...; a consista. (< lat. constare)
(Marele dicţionar de neologisme)

constá vb., ind. prez. 3 sg. constă/cónstă, 3 pl. constáu/cónstă; conj. prez. 3 sg. şi pl. consteá/cónste
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanţa problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că ...) 3. v. compune.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cons const

Cuvinte se termină cu literele: ta sta nsta onsta