constanță dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONSTÁNT, -Ă, constanţi, -te, adj., s.f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ♢ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie. 2. S.f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S.f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanţă etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONSTÁNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi constant; statornicie; perseverenţă. – Din fr. constance, lat. constantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONSTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care persistă într-o anumită stare; existent într-o stare neschimbată. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecvenţă în convingeri; statornic. /<fr. constant, lat. constans, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONSTÁNŢĂ f. Caracter constant. /<fr. constance, lat. constantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONSTÁNT//Ă ~e f. 1) Mărime care nu-şi schimbă valoarea. ~a gazelor. ~ radioactivă. 2) med. Indice care consemnează starea normală a organismului. 3) log. Expresie a cărei semnificaţie este socotită fixă. /<fr. constante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].
(Dicţionar de neologisme)

CONSTÁNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi constant; statornicie; perseverenţă. [Cf. fr. constance, lat. constantia].
(Dicţionar de neologisme)

CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru acelaşi denotat. [< fr. constante].
(Dicţionar de neologisme)

CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. o capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie, care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru acelaşi denotat. (< fr. constant, lat. constans)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONSTÁNŢĂ s. f. însuşirea de a fi constant; perseverenţă. (< fr. constance, lat. constantia)
(Marele dicţionar de neologisme)

constánt adj. m., pl. constánţi; f. sg. constántă, pl. constánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

constánţă s. f., g.-d. art. constánţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

constántă s. f., pl. constánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONSTANTA LUI PLÁNCK s. (FIZ.) cuantă de acţiune.
(Dicţionar de sinonime)

CONSTÁNT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. consecvent. 5. v. staţionar.
(Dicţionar de sinonime)

CONSTÁNŢĂ s. 1. invariabilitate, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. invariabilitate, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) 3. v. consecvenţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Constant ≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic
(Dicţionar de antonime)

Constanţă ≠ fluctuaţie, variaţie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cons const consta

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta tanta stanta