constituenţii
[Sinonime]
CONSTITUÉNT, -Ă, constituenţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care intră în constituţia unui întreg. 2. S.n. Fiecare dintre substanţele care intră într-un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent] – Din fr. constituant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSTITUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival , v. CONSTITUTIV. [Sil. -tu-ent] /<fr. constituant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONSTITUÉNT, -Ă adj. Care intră în constituţia unui întreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formează un tot. ♦ Fiecare dintre substanţele din care este alcătuit un aliaj, o soluţie etc. [Pron. -tu-ent. / cf. fr. constituant].
(Dicţionar de neologisme)
CONSTITUÉNT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ♢ fiecare dintre substanţele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant)
(Marele dicţionar de neologisme)
constituént (constitutiv, component) adj. m. (sil. -tu-ent), pl. constituénţi; f. sg. constituéntă, pl. constituénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
constituént s. n. (sil. -tu-ent), pl. constituénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSTITUÉNT adj., s. 1. adj. v. component. 2. s. v. element.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSTITUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival , v. CONSTITUTIV. [Sil. -tu-ent] /<fr. constituant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONSTITUÉNT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ♢ fiecare dintre substanţele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant)
(Marele dicţionar de neologisme)
constituént (constitutiv, component) adj. m. (sil. -tu-ent), pl. constituénţi; f. sg. constituéntă, pl. constituénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
constituént s. n. (sil. -tu-ent), pl. constituénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSTITUÉNT adj., s. 1. adj. v. component. 2. s. v. element.
(Dicţionar de sinonime)