CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a(se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuinţa, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuinţe proprii sau pentru a obţine alte produse. ♦ A întrebuinţa ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CONSUMÁ1 consúm tranz. 1) (bunuri materiale, mărfuri) A întrebuinţa în procesul de consum; a folosi pentru a-şi satisface cerinţele proprii sau pentru a obţine alte produse. 2) (produse alimentare) A întrebuinţa în calitate de hrană; a mânca. 3) (băuturi) A bea în mod sistematic. 4) (combustibil, energie etc.) A folosi în mod curent. 5) (probleme, teme, discuţii etc.) A trata sub toate aspectele. 6) A face să se consume; a epuiza; a extenua; a istovi; a sfârşi. /<fr. consommer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A CONSUMÁ2 consúmă tranz. (despre foc, flăcări) A nimici prin ardere. /<fr. con-sumer, lat. consumere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE CONSUMÁ mă consúm intranz. (despre persoane) A pierde toată forţa şi energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se sfârşi; a se istovi. /<fr. consumer, lat. consumere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
consumá (consúm, consumát), vb. – 1. A înfăptui, a comite. – 2. A cheltui, a folosi. Rezultat al confuziei cuvintelor fr. comsommer şi consumer. – Der. consum, s.n., din germ. Konsum (-Verein).
(Dicţionarul etimologic român)
CONSUMÁ1 vb. I. tr. 1. A întrebuinţa, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuinţa pentru hrană; a mânca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consúm. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].
(Dicţionar de neologisme)
CONSUMÁ2 vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i. consúm. / < fr.consumer, it. consumare, lat. consumere – a nimici].
(Dicţionar de neologisme)
CONSUMÁ1 vb. tr. 1. a întrebuinţa, a folosi (bunuri, mărfuri). ♢ a întrebuinţa ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONSUMÁ2 vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ♢ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr. consumer, lat. consumere)
(Marele dicţionar de neologisme)
consumá (a întrebuinţa,a distruge) vb., ind. prez. 1 sg. consúm, 3 sg. şi pl. consúmă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSUMÁ vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru...) 2. v. pierde. (Şi-a ~ toată ziua reparând bicicleta.) 3. v. mânca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiţi, a mânca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mâncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)
(Dicţionar de sinonime)
CONSUMÁ vb. 1. v. zbuciuma. 2. v. chinui.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A consuma ≠ a produce
(Dicţionar de antonime)
A consuma ≠ a distona
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuinţa, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuinţe proprii sau pentru a obţine alte produse. ♦ A întrebuinţa ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A CONSUMÁ2 consúmă tranz. (despre foc, flăcări) A nimici prin ardere. /<fr. con-sumer, lat. consumere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE CONSUMÁ mă consúm intranz. (despre persoane) A pierde toată forţa şi energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se sfârşi; a se istovi. /<fr. consumer, lat. consumere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
consumá (consúm, consumát), vb. – 1. A înfăptui, a comite. – 2. A cheltui, a folosi. Rezultat al confuziei cuvintelor fr. comsommer şi consumer. – Der. consum, s.n., din germ. Konsum (-Verein).
(Dicţionarul etimologic român)
CONSUMÁ1 vb. I. tr. 1. A întrebuinţa, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuinţa pentru hrană; a mânca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consúm. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].
(Dicţionar de neologisme)
CONSUMÁ2 vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i. consúm. / < fr.consumer, it. consumare, lat. consumere – a nimici].
(Dicţionar de neologisme)
CONSUMÁ1 vb. tr. 1. a întrebuinţa, a folosi (bunuri, mărfuri). ♢ a întrebuinţa ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONSUMÁ2 vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ♢ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr. consumer, lat. consumere)
(Marele dicţionar de neologisme)
consumá (a întrebuinţa,a distruge) vb., ind. prez. 1 sg. consúm, 3 sg. şi pl. consúmă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSUMÁ vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru...) 2. v. pierde. (Şi-a ~ toată ziua reparând bicicleta.) 3. v. mânca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiţi, a mânca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mâncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)
(Dicţionar de sinonime)
CONSUMÁ vb. 1. v. zbuciuma. 2. v. chinui.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A consuma ≠ a produce
(Dicţionar de antonime)
A consuma ≠ a distona
(Dicţionar de antonime)