conte dex - definiţie, sinonime, conjugare

conte

conte conte
CÓNTE1, conţi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz (în Occident) sau între baron şi prinţ (în Rusia); persoană având acest titlu. – Din fr. comte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTÉ2 s.m. Creion gros, negru, cu mină făcută din grafit, argilă şi plombagină, folosit în grafică. – Cuv. fr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓNTE conţi m. 1) (în Europa Occidentală din evul mediu) Conducător al unei provincii, având funcţii militare şi administrative. 2) Nobil cu titlu ereditar, intermediar între viconte şi marchiz. /<fr. comte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cónte (-ţi), s.m. – 1. Mare senior, conducător al unei provincii în societatea medievală. – 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz. Fr. compte, it. conte. Este dublet al lui comite, s.m., din lat. comes, -item, şi al lui comis, din acelaşi cuvînt lat., prin intermediul ngr. În vechime s-a folosit şi forma pur latină, comes (sec. XVII); comite, în Trans., în timpul stăpînirii maghiare, însemna şi „guvernator civil, prefect”. – Der. contesă, s.f., din fr. contesse; conţesc, adj. (înv., de conte); comitat, s.n. (provincie, departament).
(Dicţionarul etimologic român)

CONTÉ s.n. (Rar) Creion negru, cu mină groasă, compusă din grafit, argilă şi plombagină. [< Conté – inginer francez].
(Dicţionar de neologisme)

CÓNTE s.m. Titlu feudal de nobleţe intermediar (în Apus) între viconte şi marchiz sau (în Rusia ţaristă) între baron şi prinţ; persoană având acest titlu. [< it. conte, cf. fr. comte].
(Dicţionar de neologisme)

CÓNTE1 s. m. 1. (în evul mediu) conducător al unei provincii, cu funcţii administrative şi militare. 2. titlu de nobleţe, ereditar, între viconte şi marchiz, în Apus, sau între baron şi prinţ, în Rusia ţaristă. (< it. conte, fr. comte)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONTÉ2 s. n. creion negru, cu mină groasă din grafit, argilă şi plombagină. (< fr. conté)
(Marele dicţionar de neologisme)

conte, conţi s.m. ipocrit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cónte (titlu de nobleţe) s. m., pl. conţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cónte (creion) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont

Cuvinte se termină cu literele: te nte onte