contemperație dex - definiţie, sinonime, conjugare

contemperație

CONTEMPERÁŢIE, contemperaţii, s.f. Impuls presupus a-şi avea originea în graţia divină şi care constă în înclinarea voinţei către săvârşirea unui fapt, fără a-l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTEMPERÁŢI//E ~i f. Impuls către săvârşirea unui fapt considerat a fi generat de graţia divină. /<fr. contempération, lat. contemperatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTEMPERÁŢIE s.f. Impuls presupus a proveni de la graţia divină şi care ar face să încline voinţa către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération].
(Dicţionar de neologisme)

CONTEMPERÁŢIE s. f. impuls presupus a proveni de la graţia divină şi care ar face să încline voinţa către ceva, fără a o determina însă. (< fr. contempération, lat. contemperatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

contemperáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. contemperáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. contemperáţiei; pl. contemperáţii, art. contemperáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont conte contem

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie ratie eratie