contiguitate dex - definiţie, sinonime, conjugare

contiguitate

CONTIGUITÁTE s.f. (Livr.) Însuşirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spaţială şi temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTIGUITÁTE f. livr. Caracter contiguu; vecinătate. [Sil. -gu-i-] /<fr. contiguité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTIGUITÁTE s.f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate strânsă, contact fără continuitate. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. contiguité].
(Dicţionar de neologisme)

CONTIGUITÁTE s. f. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♢ asociere, în mintea omului, a obiectelor şi formelor percepute. ♢ vecinătate spaţială şi temporală. (< fr. contiguité)
(Marele dicţionar de neologisme)

contiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. contiguităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont conti contig

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate uitate