contra dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÓNTRĂ, contre, s.f. Lovitură de răspuns promptă a unui sportiv după un atac lansat de adversarul său (la box, scrimă, judo, lupte etc.). – Din fr. contre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓNTRA2, prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it. contra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTRA1- Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe. – Din fr. contre-, lat., it. contra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓNTR//Ă ~e f. (la box, scrimă, luptă etc.) Lovitură de răspuns a unui sportiv, realizată fulgerător pentru a anihila iniţiativa adversarului. /<fr. contre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CONTR//Á ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contrazice. 2) sport (adversari) A supune unei contre. 2. intranz. (la bridge) A se opune, cerând o amendă dublă. /<fr. contrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CONTR//Á mă ~éz intranz. (despre adepţii unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. /<fr. contrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓNTRA1 prep. 1) (exprimă un raport opoziţional) Împotriva; asupra. Luptători contra fascismului. Merge contra vântului. 2) (exprimă un raport de substituţie) În schimbul. Se alimentează contra plată. /<fr. contre, lat., it. contra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓNTRA2 adv. Împotrivă; cu totul altfel. /<fr. contre, lat., it. contra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cóntra prep., adv. – Împotrivă. – Mr. contra, contră. Lat. contra (sec. XIX); în mr., din it. A ajuns aproape popular, mai ales în expresia curentă în contra sau a face contra „a se opune, a se împotrivi”. A intrat în compunerea a numeroşi termeni neol., ca contraatac, contrabalansa, contrabaterie, etc. În anumite cazuri se combină şi cu cuvinte autentic rom., cf. contragreutate, s.f., după fr. contrepoids; contraotravă, s.f., ca fr. contrepoison, etc. Este dublet al lui condra, interj., termen al jucătorilor de cărţi, din ngr. ϰόντρα (Graur, BL, VI, 142; Gáldi 167), şi al lui condră, s.f. (Mold., ceartă, gîlceavă), de aceeaşi origine. – Der. condra, vb. refl. (Mold., a se certa); contra, vb. (la jocul de bridge, a face contra), din fr. contrer; încontra, vb. (pop., a înfrunta, a se opune).
(Dicţionarul etimologic român)

CÓNTRĂ s.f. Lovitură de răspuns, promptă, la box, scrimă, lupte, judo, pe atacul adversarului sau imediat după acesta. ♦ Acţiunea de a contra la bridge. [< fr. contra].
(Dicţionar de neologisme)

CONTRÁ vb. I. tr. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer].
(Dicţionar de neologisme)

CÓNTRA prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ Din contra = dimpotrivă. 2. În schimbul (altei valori). // adv. Împotriva cuiva; cu totul altfel. // Element prim de compunere savantă care înseamnă „opus”, „împotriva”. [< lat., it. contra, cf. fr. contre-].
(Dicţionar de neologisme)

CÓNTRĂ s. f. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo. ♢ acţiunea de a contra la bridge. (< fr. contre)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONTRÁ3 vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ♢ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONTRA1- pref. „opus” (spaţial şi temporal), „împotrivă”; „din nou”; „neconform”; „inferior ierarhic”. (< fr. contra-, cf. lat. contra)
(Marele dicţionar de neologisme)

CÓNTRA2 I. prep. 1. împotriva (cuiva sau a ceva). o din ~ = dimpotrivă. 2. în schimbul (altei valori). II. adv. împotriva cuiva; cu totul altfel. (< lat. contra, fr. contre)
(Marele dicţionar de neologisme)

contră, contre s.f. (glum.) mişcarea şoldurilor unei femei în timpul actului sexual. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea contră expr. (prst. – d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

contra, contrez v.t. (d. femei) a mişca din şolduri în timpul unui act sexual. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

din cóntra/din cóntră loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóntră s. f., g.-d. art. cóntrei; pl. cóntre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în cóntra prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

contrá vb., ind. prez. 1 sg. contréz, 3 sg. şi pl. contreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóntra prep., adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONTRÁ vb. v. contrazice.
(Dicţionar de sinonime)

CÓNTRA prep., adv. 1. prep. asupra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanilor.) 2. prep. împotriva, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. prep. contrar, împotriva. (~ părerii cuvenite.) 4. adv. împotrivă, (înv. şi reg.), potrivă. (Votează ~.) 5. prep. pentru. (Îţi dau cincizeci de lei ~ un timbru.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Contra ≠ pentru, pro
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont contr

Cuvinte se termină cu literele: ra tra ntra ontra