CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligaţie, a se îndatora la... ♢ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de ..., a lua o boală... II.1. Tranz. şi refl. A(se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl. (Despre corpuri) A-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTRACTÁRE, contractări, s.f. Acţiunea de a (se) contracta şi rezultatul ei. – V. contracta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CONTRACT//Á1 ~éz tranz. (acorduri, tratate, convenţii, obligaţii etc.) A adopta printr-un contract; a consimţi să respecte printr-o înţelegere reciprocă; a încheia. ♢ ~ o datorie a se îndatora. /<fr. contracter, lat. contractare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A CONTRACT//Á2 ~éz tranz. 1) (maladii) A prinde, venind în contact cu o sursă de infecţie. 2) (deprinderi, sentimente) A căpăta prin anumite eforturi; a obţine; a dobândi; a căpăta. /<fr. contracter, lat. contractare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A CONTRACTÁ3 contráct tranz. A face să se contracte. /<fr. contracter, lat. contractare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE CONTRACTÁ se contráctă intranz. (despre corpuri) A-şi reduce dimensiunile sau volumul sub acţiunea unor factori fizici sau chimici. Muşchii se contractă. /<fr. contracter, lat. contractare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONTRACT//ÁRE ~ări f. 1) v. A CONTRACTA. 2) Împrumut de bani cu îndeplinirea formelor legale. /v. a (se) contracta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONTRACTÁ1 vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenţie juridică. 2. A lua asupră-şi; a se îndatora la... ♢ A contracta o datorie = a se împrumuta. 3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRACTÁ2 vb. I. 1. tr., refl. (Despre muşchi) A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. refl. (Despre metale şi alte materiale) A-şi micşora dimensiunile. [P.i. 3 -tă. / < fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus – a strânge].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRACTÁRE1 s.f. Acţiunea de a contracta1 [în DN]. ♦ Formă de achiziţionare bazată pe contracte. [< contracta1 – în DN].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRACTÁRE2 s.f. Acţiunea de a (se) contracta2 [în DN] şi rezultatul ei; contracţie. [< contracta2 – în DN].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRACTÁ vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligaţie. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere)
(Marele dicţionar de neologisme)
contractá vb., ind. prez. 1 sg. contractéz, 3 sg. şi pl. (încheie un contract, îşi asumă, se molipseşte) contracteáză, (se strâng(e), se micşorează) contráctă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
contractáre s. f., g.-d. art. contractării; pl. contractări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONTRACTÁ vb. 1. (JUR.) a încheia. (~ o căsătorie.) 2. (MED.) a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~ la rece.) 4. (FIZIOL.) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci. (Un ţesut care se ~.) 5. v. chirci. 6. v. crispa.
(Dicţionar de sinonime)
CONTRACTÁRE s. 1. (JUR.) încheiere. (~ unei căsătorii.) 2. v. contracţie. 3. (FIZIOL.) contracţie, strângere, zgârcire, (înv.) strânsoare, zgârcitură. (~ a unui muşchi.) 4. v. chircire. 5. v. crispare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) contracta ≠ a (se) dilata
(Dicţionar de antonime)
A se contracta ≠ a se dilata
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTRACTÁRE, contractări, s.f. Acţiunea de a (se) contracta şi rezultatul ei. – V. contracta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A CONTRACT//Á2 ~éz tranz. 1) (maladii) A prinde, venind în contact cu o sursă de infecţie. 2) (deprinderi, sentimente) A căpăta prin anumite eforturi; a obţine; a dobândi; a căpăta. /<fr. contracter, lat. contractare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A CONTRACTÁ3 contráct tranz. A face să se contracte. /<fr. contracter, lat. contractare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE CONTRACTÁ se contráctă intranz. (despre corpuri) A-şi reduce dimensiunile sau volumul sub acţiunea unor factori fizici sau chimici. Muşchii se contractă. /<fr. contracter, lat. contractare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONTRACT//ÁRE ~ări f. 1) v. A CONTRACTA. 2) Împrumut de bani cu îndeplinirea formelor legale. /v. a (se) contracta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONTRACTÁ1 vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenţie juridică. 2. A lua asupră-şi; a se îndatora la... ♢ A contracta o datorie = a se împrumuta. 3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRACTÁ2 vb. I. 1. tr., refl. (Despre muşchi) A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. refl. (Despre metale şi alte materiale) A-şi micşora dimensiunile. [P.i. 3 -tă. / < fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus – a strânge].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRACTÁRE1 s.f. Acţiunea de a contracta1 [în DN]. ♦ Formă de achiziţionare bazată pe contracte. [< contracta1 – în DN].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRACTÁRE2 s.f. Acţiunea de a (se) contracta2 [în DN] şi rezultatul ei; contracţie. [< contracta2 – în DN].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRACTÁ vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligaţie. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere)
(Marele dicţionar de neologisme)
contractá vb., ind. prez. 1 sg. contractéz, 3 sg. şi pl. (încheie un contract, îşi asumă, se molipseşte) contracteáză, (se strâng(e), se micşorează) contráctă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
contractáre s. f., g.-d. art. contractării; pl. contractări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONTRACTÁ vb. 1. (JUR.) a încheia. (~ o căsătorie.) 2. (MED.) a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~ la rece.) 4. (FIZIOL.) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci. (Un ţesut care se ~.) 5. v. chirci. 6. v. crispa.
(Dicţionar de sinonime)
CONTRACTÁRE s. 1. (JUR.) încheiere. (~ unei căsătorii.) 2. v. contracţie. 3. (FIZIOL.) contracţie, strângere, zgârcire, (înv.) strânsoare, zgârcitură. (~ a unui muşchi.) 4. v. chircire. 5. v. crispare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) contracta ≠ a (se) dilata
(Dicţionar de antonime)
A se contracta ≠ a se dilata
(Dicţionar de antonime)