CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preţ etc.) A denatura în mod intenţionat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.
(Dicţionarul etimologic român)
CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitaţie; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
contrafáce vb. → face
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preţ etc.) A denatura în mod intenţionat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitaţie; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
contrafáce vb. → face
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)
(Dicţionar de sinonime)