contramarcă
CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s.f. Parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv. – Din fr. contremarque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTRAM//ÁRCĂ ~ărci f. Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator ca dovadă a dreptului său de a ocupa locul indicat. /<fr. contremarque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONTRAMÁRCĂ s.f. Parte dintr-un bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului ca dovadă a dreptului său de a-şi ocupa locul respectiv. [Pl. -mărci. / cf. fr. contremarque].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRAMÁRCĂ s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului. ♢ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport. (< fr. contremarque)
(Marele dicţionar de neologisme)
contramárcă s. f. → marcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTRAM//ÁRCĂ ~ărci f. Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator ca dovadă a dreptului său de a ocupa locul indicat. /<fr. contremarque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONTRAMÁRCĂ s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului. ♢ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport. (< fr. contremarque)
(Marele dicţionar de neologisme)
contramárcă s. f. → marcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)