contrapoziție
CONTRAPOZÍŢIE, contrapoziţii, s.f. Poziţie contrară celei prezentate; opoziţie. – Contra1 + poziţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTRAPOZÍŢIE s.f. (Log.) Deducerea unei judecăţi noi prin înlocuirea termenilor cu contradictorii lor. [< fr. contraposition].
(Dicţionar de neologisme)
CONTRAPOZÍŢIE s. f. (log.) deducerea unei judecăţi noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor. (< fr. contraposition)
(Marele dicţionar de neologisme)
contrapóziţie s. f. → poziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTRAPOZÍŢIE s.f. (Log.) Deducerea unei judecăţi noi prin înlocuirea termenilor cu contradictorii lor. [< fr. contraposition].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
contrapóziţie s. f. → poziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)