contrar dex - definiţie, sinonime, conjugare

contrar

[Sinonime]
CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s.n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu ... 3.S.n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (şi la sg.) fiecare din termenii unei contradicţii (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s.n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTRÁR1 ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziţie totală; advers; opus. Afirmaţie ~ă. /<fr. contraire, lat. contrarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTRÁR2 prep. Contra; împotriva. /<fr. contraire, lat. contrarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTRÁR3 ~i n. mai ales la pl. Ansamblu de trăsături, tendinţe ale obiectelor opuse unele altora. A susţine ~ul. /<fr. contraire, lat. contrarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTRÁR, contrárii, s.n. ~
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

CONTRÁR, -Ă adj. Opus; potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni (sau judecăţi) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [Var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire].
(Dicţionar de neologisme)

CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. o noţiuni ĕ = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

contrár adj. m., pl. contrári; f. sg. contráră, pl. contráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

contrár (ceea ce e opus) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

contrár prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont contr contra

Cuvinte se termină cu literele: ar rar trar ntrar ontrar