contrare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓNTRA2, prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it. contra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTRA1- Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe. – Din fr. contre-, lat., it. contra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s.n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu ... 3.S.n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (şi la sg.) fiecare din termenii unei contradicţii (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s.n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CONTR//Á ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contrazice. 2) sport (adversari) A supune unei contre. 2. intranz. (la bridge) A se opune, cerând o amendă dublă. /<fr. contrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CONTR//Á mă ~éz intranz. (despre adepţii unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. /<fr. contrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓNTRA1 prep. 1) (exprimă un raport opoziţional) Împotriva; asupra. Luptători contra fascismului. Merge contra vântului. 2) (exprimă un raport de substituţie) În schimbul. Se alimentează contra plată. /<fr. contre, lat., it. contra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓNTRA2 adv. Împotrivă; cu totul altfel. /<fr. contre, lat., it. contra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTRÁR1 ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziţie totală; advers; opus. Afirmaţie ~ă. /<fr. contraire, lat. contrarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTRÁR2 prep. Contra; împotriva. /<fr. contraire, lat. contrarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONTRÁR3 ~i n. mai ales la pl. Ansamblu de trăsături, tendinţe ale obiectelor opuse unele altora. A susţine ~ul. /<fr. contraire, lat. contrarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cóntra prep., adv. – Împotrivă. – Mr. contra, contră. Lat. contra (sec. XIX); în mr., din it. A ajuns aproape popular, mai ales în expresia curentă în contra sau a face contra „a se opune, a se împotrivi”. A intrat în compunerea a numeroşi termeni neol., ca contraatac, contrabalansa, contrabaterie, etc. În anumite cazuri se combină şi cu cuvinte autentic rom., cf. contragreutate, s.f., după fr. contrepoids; contraotravă, s.f., ca fr. contrepoison, etc. Este dublet al lui condra, interj., termen al jucătorilor de cărţi, din ngr. ϰόντρα (Graur, BL, VI, 142; Gáldi 167), şi al lui condră, s.f. (Mold., ceartă, gîlceavă), de aceeaşi origine. – Der. condra, vb. refl. (Mold., a se certa); contra, vb. (la jocul de bridge, a face contra), din fr. contrer; încontra, vb. (pop., a înfrunta, a se opune).
(Dicţionarul etimologic român)

CONTRÁR, contrárii, s.n. ~
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

CONTRÁ vb. I. tr. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer].
(Dicţionar de neologisme)

CÓNTRA prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ Din contra = dimpotrivă. 2. În schimbul (altei valori). // adv. Împotriva cuiva; cu totul altfel. // Element prim de compunere savantă care înseamnă „opus”, „împotriva”. [< lat., it. contra, cf. fr. contre-].
(Dicţionar de neologisme)

CONTRÁR, -Ă adj. Opus; potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni (sau judecăţi) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [Var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire].
(Dicţionar de neologisme)

CONTRÁ3 vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ♢ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. o noţiuni ĕ = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

contrá vb., ind. prez. 1 sg. contréz, 3 sg. şi pl. contreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóntra prep., adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

contrár adj. m., pl. contrári; f. sg. contráră, pl. contráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

contrár (ceea ce e opus) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

contrár prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CONTRÁ vb. v. contrazice.
(Dicţionar de sinonime)

CÓNTRA prep., adv. 1. prep. asupra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanilor.) 2. prep. împotriva, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. prep. contrar, împotriva. (~ părerii cuvenite.) 4. adv. împotrivă, (înv. şi reg.), potrivă. (Votează ~.) 5. prep. pentru. (Îţi dau cincizeci de lei ~ un timbru.)
(Dicţionar de sinonime)

CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Contra ≠ pentru, pro
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co con cont contr contra

Cuvinte se termină cu literele: re are rare trare ntrare